Camera 002

Korin statea pe pervazul ferestrei din camera. Deschise putin fereastra ca sa poata simti briza racoroasa de dimineata. Inspira adanc si zambi discret. Inchise incetisor fereastra ca sa nu isi trezeasca colega de camera; era destul de dimineata, totusi. Isi intoarse privirea catre ea si zambi.

-Cum poti fii atat de vesela? Casca abundent, fara jena si-si verifica coafura inf orma de piersica. Ii era greu sa doarma cu chestia aceea in cap, mai ales cand ea ..ma rog nu prea dormea bine

-Sunt vesela? intreba fata nedumerita. Rase putin apoi isi intoarse privirea catre fereastra. Mie nu mi se pare ca sunt asa de vesela...mai ales ca orele incep in curand.

-Daca zambesti si nu esti vesela inseamna ca esti cat d ecta falsa, orele? O privi incruntandu-se...
-Aa..eh eu nu mai am, mi-am terminat debutul de ceva timp, succes

-Zambetele nu stau toate in veselie...spuse ea. Si multumesc. Chiar am nevoie de putin noroc...
Se ridica si merse catre micutul dulap ca sa isi ia kimono-ul special.
-Daca te rog, ma ajuti? Nu ma prea descurc singura.

-Da, da...te ajut, isi trecu pana peste ceafa usor transpirata. Ofta si-si dadu cearceaful jos, ridicandu-se de pe tatami-ul lung si cam incomod. Inchise ochii si se apropie de fata

Zambi discret.
-Multumesc. spuse ea.
Incepu sa isi desfaca cordonul de la halatul cu care dormea.

Astepta sa-i vina randu-l, sa-i lege obi-ul cum trebuie, fara sa-i faca cute. Insa fata parea ca se misca atat de lent. In fine, in ochii ei chiar si viteza era lenta.

In cateva minute, fata fu gata. Se intoarse cu fata catre Calyope si spuse zambind:
-Multumesc, Calyope`san. Iti raman datoare.

-Pentru nimic, insa eu cred ca vreau sa ma intorc la somn. Se puse inapoi pe tatami, privind in sus. Ofta prelung si inchise ochii
"Si, deci?"

-Somn usor. sopti fata. Se duse din nou la fereastra si se aseza pe pervaz. Deschise fereastra putin si lasa putin vantul sa intre.

-La dracu! Cat e ceasu? Se ridica inc apul oaselor scotandu-si chimonul rapid.
"Bien ca l-am pus de-aseara, n-am decat doua ore, n-am timp!" ofta si-si trase pe ea chimonoul avand grija la obi. Lua fardurile si se aranja cu grija
-Am ceva treaba, trebuie sa plec
"Aca nu ajung la timp..ma despica dana"

Korin se uita surprinsa la colega ei de camera. Nu a vazut-o niciodata asa de repezita, desi stia ca nu ii plac lucrurile incete. Zambi si apoi spuse:
-Daca vrei, te ajut...