Trandafirii au imbatranit.

OOC: privat.
BIC:

Gregory se opri langa gardul jos, alb, aplecandu-se pentru a mirosi un trandafir aproape uscat datorita soarelui puternic in care statea.

Umbrela acoperii o parte din coprul sau . Se opri in dreptul baiatului chicotind
-Va plac tradafiri? Astepta ca baiatul sa o observe pentru a face o plecaciune

Gregory isi ridica privirea, vazand-o pe fata cand facu plecaciunea ei obisnuita, gratioasa.
- Sunt frumosi, probabil de asta toata lumea e innebunita dupa ei.

-Unii sunt innebuniti de parfum, altii doar pentru ca au auzit mutle despre ei, da oare cati sunt innebuniti pentru ceea ce vad ei defapt in ei?

Gregory zambi sters.
Ii facu un semn usor sa se aseze langa el indicandu-i trandafirul ofilit.
- Si daca spinii sunt aripile nenascute ale unui trandafir?

- E o idee interesanta dle, poate una extrem de reala, dar chiar si asa

Gregory aproba incet din cap.
- Sunt frumosi, insa cand se ofilesc sunt mai stersi decat alte flori ofilite. Parca imbatranesc mai urat.

-Poate, pentru ca decad din admiratia lor dar chiar si asa, imbatraniti au inca ceva nobiliar. Stranse usor ochii
-Nu stiu cum sa exprim, ceea ce imi exprima dar e mai presus decat o priveliste

Gregory zambi usor.
- Trandafirii pot aduce un zambet. E ceva important.

-Zambete sau durere, sau pe toate? E ceva discutabil

- Depinde de cand sunt. In prezent, sunt proaspeti, fericiti. In trecut sunt batrani, tristi.

-Nu toate sunt la fel. Sincer, chiar imi place cand imbatranesc pentru ca...exprima mai mult decat romantism

Gregory o privi usor surprins.
- Depinde de privtor.
Zise cu o nota usor amara.

-Frumusetea e doar in ochii celui care priveste. Acum noi vorbim si suntem atenti la trandafiri altii nici nu se opresc sa ii priveasca

- O data ce devii privitor, le observi pe toate. Insa se intampla sa nu fii suficient de sensibil din punct de vedere artistic pentru a intelege ce vezi.

-Daca nu intelegi....facu o pauza oarecare, o simti, pentru ca esti privitor ceva te-a atras chair daca nu intelegi prin ratiunea normala, umana, cea de care imi e sila, o simti...ceea ce emai important

Gregory zambi aproband din cap.
- E neobisnuit cand intalnesc pe cineva care sa inteleaga asta.

-Nu sunt chiar o fetita fara minte, zambi scurt intorcandu-se catre baiat

- Spre deosebire de ceva mai mult de doua treimi din populatie, masculina sau feminina.

Chicoti amuzata
-Nu cred, probabil majoritatea se pierd in dorinta de a se integra si par ceea ce sunt..

- Asta daca au atata rabdare cat sa se opreasca sa priveasca.

-Au,, au cat sunmt copii si-apoi devin...evin acei ingrati ognoranti...

Gregory se ridica, simtindu-si genunchii troznind de la pozitia incomoda in care statuse.
- Intradevar...

-Sir, probabil ca aici drumurile noastre se despart. Zambi si se ridica, simtindu-si mana pansata cum iese de sub maneca kimonoului

Gregory observa un material alb, nedecorat, pe mana fetei.
Simtii cum brusc ii dispare orice expresie de pe fata, intinzand mana si ridicand maneca fetei. Se uita lung la bandaj.