Un prânz obişnuit

Soarele după-amiezii strâlucea liniştit pe cer,aducându-le din nou o viaţă normală de rutină simplilor locuitori din orăşelul acesta parcă scăpat din basme când soarele dispare,iar măreaţa şi argintia lună işi face apariţia.
Damian se află în restaurantul în care îşi petrecea de obicei timpul,scriind un articol sau întâlniri cu prietenii.Lua guri mici din cafeaua care tocmai ii fu adusă pe masa si inghiţi lacom o bucată bine rumenită de pui.

Mineko iis facu aparitia in scurt timp,scuzandu-se bineinteles pentru intarziere.
Se aseza in dreapta lui Damian,luand vasul de sake si turnandu-i intr-o cescuta.

-Nu e nicio problemă,reuşi să spună Damian în timp ce mesteca de câteva minute o bucată de carne de pui crudă,în speranţa să o înghită.

-Damian-san,nu v-ati obisnuit inca [,] cu mancarea din Kyoto,nu?se stradui Mineko sa-si faca daoria de a incepe o conversatie.
Ii oferi cescuta de sake,lasand vasul inapoi pe masa.

-Mi se pare încă ciudată,dar trebuie să mă obişnuiesc cu ea...Desigur,nu are acel gust englezesc,dar...Unele sunt bune,afişă şatenul un zâmbet pur si înghiţi în final bucata de pui.

-Probabil ca ar trebui sa incepeti cu mancaruri mai simple.Nu toate sunt chiar atat de ciudate si cateva se aseamana chiar cu mancarurile din Occident.

-Şi care,mă rog ar fi acelea,întrebă Damian cu o urmă de interes in glas,încercând din nou să memoreze ceva important pentru un posibil viitor articol.

-Nu va inchipuiti ca aiic crestem alte animale sau cultivam alte plante decat in Occident.Sunt aceleasi ingrediente,insa preparate intr-un mod diferit.Ar trebui sa incercati din acestea,zise bruneta oferindu-i un platou cu niste rulouri.Se numesc onigiri si cred ca vor fi pe placul dumneavoastra.

-Şi astea din ce sunt făcute?întrebă cu un glas curios Damian şi atinse unul dintre aceste "onigiri".

Zambi auzindu-i intrebarea,insa ii raspunse simplu.
-Un fel de rulouri de orez invelite in alge si avand tot felul de delicatese inauntru,zise ea.

-Sushi?întrebă acesta si o sclipire ciudată ii captă ochii roşii...

-Nu,nu chiar.Vedeti dumneavoastra,nu are deloc peste,ii explica Mineko zambind.Este mai mult un fel de mancare pe care o prepara femeile acasa,insa in ultimul timp a ajuns foarte populara.In plus,sunt foarte bune alaturi de orez.
Isi aduse aminte ca aceasta era mancarea ei preferata si ca,in copilarie,cu multi ani in urma,cand inca locuia cu familia ei,mama ei ii prepara onigiri.

Zâmbi.Luă un rulou şi şi-l îndesă în gură,mestecând uşor,înghiţind la fiecare 2 secunde.Avea un gust excelent.

Mineko nu servi insa nici un fel de mancare,multumindu-se sa-si umezeasca numai buzele cu putin sake.Ramase tacuta la locul ei,pregatita oricand sa-i toarne in pahar sake lui Damian.

Se opri...Lua o gura mare de aer,inhaland destul praf incat reusi sa stranute.Isi duse mana la gura,dupa care lua o gura de sake,uitandu`se la Mineko-chan.

Bruneta continua sa ii zambeasca formal,tinand in mana cupa de sake ,gata sa il serveasca oricand pe Damian.
-Este totul in regula,Damian-san ?intreba fata putin prea serioasa.

-Da,e bine,raspunse tanarul saten oftand.Doar ca m-am inecat cu mancarea,cred.

-Doriti ceva mai usor de baut?Poate o bautura de orez,murmura bruneta pe un ton putin ingrijorat.